Iacătă că sunt în plină vacanţă de paşte, acasă, singură, plină de plictiseală şi durere în gât, probabil şi de la cele 3 îngheţete pe care le-am mâncat..parcă adineaori. M-am distrat de paşte, m-am simţit extraordinar în compania familiei mele, ei bine, o parte din ea...oricum vizita la Adjud la bunica mea mi-a redat lniştea aia sufletească şi pacea interioară. ...măcar pentru câteva zile... Aaah ce bine, fără stres, telefoane, internet...doar sunetul păsărelelor din cireşul imens din curte. Nu e nimic mai plăcut decât să te trezeşti în melodia ciripitului lor, să ieşi pe terasă, te aşezi comod pe 2 scaune...şi îţi savurezi cafeaua...poate aprinzi şi o ţigară pe care o fumezi orbit de lumina soarelui care se înghesuie să intre printre crengile arcuite. Primii ochi pe care îi văd dimineaţa, lângă care mă trezesc, sunt şi cei care îmi fac ziua mai bună şi mă face să fiu recunoscătoare că sunt unde sunt. Îmi amintesc de copilăria petrecută în acea ogradă şi nu numai, plus poveştile, amintirile povestite de ea, bunica mea, sunt cele mai interesante şi cele mai amuzante în momentul respectiv, tocmai datorită vocii şi a expresivităţii ei....când mă gândesc, ma emoţionez. Aş fi făcut orice să ţin acele momente pe loc...şi să mai trag un fum din ţigară....şi să continuăm poveştile. Vremea a fost superbă, deşi încerca să ne mai păcălească pe alocuri..dar nu ne-a intimidat ploaia care cădea uşor peste noi. Ştiam că eram în locul potrivit, la momentul potrivit. Simţeam asta. Nu imi trebuia mare, munte, excursii sau cluburi...mă simţeam nemaipomenit în locul unde cândva îî ziceam "ţară". Acum m-am convins că e locul perfect pentru o evadare, practic din viaţa de zi cu zi. Undeva în decor mă pierd...şi din nou sufletul meu agitat profită... îmi reaminteşte că e ceva acolo ce mă apasă....iar uneori nu pot să imi dau seama exact ce nu îmi dă pace...interioară. Însă o văd pe ea... pe mami( bunica mea)...şi îmi revin.
Până să ajung la Adjud, m-am plimbat prin Braşov.. am luat puţin aer montan, de care aveam atâta nevoie. Aranjată, gătită, mă plimbam cu frumoasa Daisy (bishonul soră-mii) prin parc, prin oraş, mă bucuram intens de agitaţia, dar totodată şi de calmitatea oraşului mult placut cândva. Acum e o poveste în spate care mă dezleagă puţin de oraş, însă mereu va fi o mare plăcere să-mi etalez atitdinea şi dorinţa de răsfăţ, pe străzile Republicii. Lăsasem pentru câteva zile toate grijile şi stresul...în Bucureşti...nu am vrut sa le iau cu mine. Uneori fără să vrei îţi mai fuge gandul la probleme şi te enervează că nu poţi să le laşi deoparte..însă uite că am reuşit, pentru puţin timp.
În sfârşit, am avut o vacanţă superbă, liniştită, ideală pentru mine, plictisitoare pentru alţii....chiar tânjeam după astfel de momente şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am oameni minunaţi lângă mine şi promit că o să am grijă de amintirile petrecute cu ei. Sunt într-o perioadă in care sunt total ameţită iar în capul meu e o vălmăşelă de dorinţe, pretenţii, probleme si griji.. cred că degringoladă este cuvântul care m-ar caracteriza în momentul de faţă, iar dacă m-ai intreba de ce, cred că mi-ar trebui 2 zile şi 3 nopţi să mă confesez...În fine.
Deşi am absentat, recunosc.. promit să revin cu activitate aici. Faptul că sunt la o facultate de jurnalism îmi absoarbe practic mult timp şi astă mă face foarte mândră de domeniul pe care mi l-am ales, facultatea mea...şi de ce nu, de mine....desigur plus celelalte activităţi, sportive. Am multe de scris, aşa că foarte curând voi împărtăşi o experienţă uimitoare pe care am avut-o de curând în Bucureşti, la Muzeul Satului Român, unde studenţii de la Arte din cadrul Universităţii Hyperion dau dovadă de mult profesionalism si implicare, cu ocazia unor festivităţi şi anume, zilele Facultăţii de Arte. Curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu