Observ ca a trecut aproape o luna de cand nu mai scris pe blog...eeh, ma scuza faptul, ca sa zicem, ca a fost Pastele, vacanta, calatorii, etc...Apropo de calatorii, pot spune ca mi-am petrecut vacanta de Pasti la Roma, cu iubitul meu, fratele meu, prietena lui, si mama. Emotiile le-am avut parca mereu, pentru ca era prima oara cand calatoream cu avionul insotita, in stanga mea nu mai erau necunoscuti, erau de-ai mei. Am fost bucuroasa mereu ca eram langa ei, iar cand am ajuns in parcarea aeroportului de pe taramul indepartat, am fost si mai fericita ca mi-am vazut prietenul zambind, dupa o imbratisare pofticioasa. Amandoi am avut o relatie cam complicata si neplacuta in ultima vreme, insa cu ocazia sarbatorilor de Pasti, ne-am zis ca merita sa fim mai toleranti si mai intelegatori cu noi, astfel intalnirea ne-a ajutat enorm. M-am distrat tot timpul, insa nu a fost vacanta perfecta pe care mi-o imaginam, se pare ca nu eram sigura de ceea ce sa va intampla,. poate mi-a fost frica sa cred ca avea sa fie totul frumos, avand in vedere tumultoasele intamplari din viata mea din ultma vreme.
Masa de Pasti a fost usor tensionata, acasa la prietenul meu, umblam toti in bucatarie ca pentru MASTER CHEF:)).La masa ni s-au alaturat si parintii Luminitei(prietena fratelui meu), iar mama le-a tinut companie cat noi eram in bucatarie pentru paste, friptura si salate. Tensionata pentru ca relatia mea cu mama nu a fost chiar cum imi doream, amandoua eram intr-o stare oarecum ciudata, iar neintelegerile dintre noi ingreunau si mai mult ziua. Cu bune cu rele am trecut si de ziua aceea care imi doream sa se termine cat mai repede, insa cu o mica dezamagire in suflet ca nu a mers asa cum imi doream. Oricum incet incet, situatia s-a schimbat cand distractia a revenit in prim-plan, iar iesirile prin Roma, pozele si rasetele au fost semn ca totul incepuse sa se schimbe.
Cele 5 zile petrecute acolo, cu asa multa lume cum de obicei nu prea se intampla, m-au facut sa raspund oamenilor care ma intreaba cum am petrecut de paste, simplu: frumos (cu mici chichinete) dar frumos.
Stau si ma gandesc de multe ori ca nu am trait totul la maxim, de ce?..nu stiu..Insa tind sa cred ca se intampla multora asa ceva, si chestia asta devine ceva obisnuit...Nu vreau sa mai fie asa, vreau doar sa cred ca timpul nu are limite, si spatiul ne ofera posibilitatea sa facem ce vrem..dar..oboseala, sentimentele si senzatiile ne fac sa incetinim, si sa luam o pauza...
Oricum trecand peste Pasti, am fost ACASA in sfarsit, in Focsani, si m-am distrat..A fost o alta atmosfera fata de vacanta precedenta, desigur mi-a lipsit prezenta LUI, insa m-am simtit si bine. Lumea se schimba, si se schimba mult, si lucrul asta l-am vazut mai ales in prietenele mele....Nu mai zic de faptul ca in puburi am vazut numai pitipoance si buze roz pe tocuri inalte de 15 cm...cam trist...
In fine, mi-am dat seama ca orasul asta s-a schimbat foarte mult, si se pare ca fara prietenele mele care erau acolo, nu cred ca faceam fata populatiei absente din baza mea de date, si nu cred ca aveam cu cine sa ies..cand te plimbi pe strada numai fete necunoscute. Au iesit puii din cuibusor la plimbare...?
Asa de bine m-am simtit, dar asa de repede a si trecut, iar unele certuri pe care le-am suportat au fost de neocolit. Cu toate ca am trecut printr-un moment crucial acum 2 zile, pare sa se anunte zile mult mai bune, si deja simt cum "soarele ma incalzeste si imi indulceste diminetile" doar cand ii aud vocea....desi nu mai vad ce cauta confuzia aici.
Vacanta de Paste si cea de la Focsani au fost de tranzitie, iar acum, cu un zambet pe buze, imi amintesc de zilele acelea. Chiar dupa cum spuneam, a fost frumos.....
miercuri, aprilie 25, 2012
..mai mult decat aparenta
Nu inteleg cum unoeri tot din jur poate fi interpretabil...Traim intr-un univers in care materia pe care o percepem noi are o singura culoare, sau, ma rog, milioane de culori, dar bine definite, iar forma este exacta...consistenta, foarte vizibila...si totusi nu inteleg cum niste obiecte, locuri din jurul nostru pot fi usor spre foarte usor interpretabile...
Probabil nici eu nu inteleg ce scriu, sau nu stiu sa explic, dar stiu foarte bine la ce ma gandesc, si imi vin in cap doar o multitudinte de obiecte pe care noi le consideram necesarre si indispensabile in poseta noastra, in camera noastra, in viata noastra de zi cu zi. Citisem de curand, printre randuri, o carte in care am ramas putin mai mult decat uimita, in care mi s-a povestit relatia noastra cu mediul inconjurator. Perceptia, la nivelul uman este in continuare foarte slaba. Practic, noi nu percepem toate culorile, si formele pe care noi credem ca le vedem in jurul nostru. Mi se pare interesant faptul ca materia din jurul nostru, la nivel molecular, poate asemana mult corpului uman, cu mici diferente. ADN-ul este substanta din care suntem creati, ceea ce nu exista in obiecte, insa exista o foarte mare legatura. Inima nostra este cel mai puternic generator electric, ea interactioneaza cu TOTUL, si TOTUL interactioneaza cu noi...Societatea este bazata pe LOGICA, lucru care ajuta doar 50 % la realizarea scopurilor si dorintelor noastra. Totul porneste de la inima, iar stiintific vorbind, inima nu are doar functia de a pompa sangele in corp; toate emotiile noastre ajung la inima, dupa care sunt transpuse in atomii din mediul inconjurator, astfel, observam ca emotiile si sentimentele ce pleaca de la inima transmit un semnal in exterior, iar mediul se schimba, practic.. Mintea este doar sita gandurilor noastre care se transforma in emotii si astfel ele ajung la inima. De aceea zic ca, obiectele neinsemnate din jurul nostru nu sunt chiar neinsemnate, ele isi schimba forma la orice atingere umana, la orice gand si sentiment. Totul depinde de noi "cum va fi ziua de azi"...
Incerc sa scap de tentativa de a o face pe filozofica, pentru ca ajung la concluzia ca eu pot gandi filozific insa nu ma pot si exprima ca atare. Cel mai simplu mod de a ma invata pe mine, si de a da si altora ocazia sa afle niste lucruri pe care poate nu le stiu, este doar sa scriu, sa scriu si sa constientizez si eu inca o data ce gandesc, prin cuvinte. Ar trebui sa ne consideram fericiti ca putem scrie, si avem capacitatea de a gandi si de a percepe lumea( intr-o viziune total diferita fata de cea care exista) si este foarte important sa constientizam toate aceste lucruri. Dupa cum ziceam totul se bazeaza pe logica, iar logica asta ajunge in sufletul nostru, si ne face sa ne intrebam: suntem buni? suntem rai? curajosi, sau tematori? E un cliseu raspunsul....toate lumea crede ca se cunoaste cu adevarat, dar nu este deloc asa...Dintr-un filmulet foarte interesant in care un neamt imi vorbea despre legea rezonantei oculte, mi-am permis sa misc un pic buzele intr-un zambet satisfacut caci eu stiam cate ceva despre aceasta lege, si ce sta la baza ei, energia cuantica. Gregg Braden, un bestseller, si un om foarte foarte constient de ceea ce suntem noi ca oameni, si materia din jurul nostru, mi-a atras atentia intr-un mod mult mai deosebit asupra unor aspecte: ia o foaie de hartie si scrie tot ce te face sa te simti fericit, ce te face sa zambesti, ce este important pentru tine. Dupa ce ai scris in aceasta foaie, care de fapt ar trebui sa fie mult mai mult decat o foaie, in care ai scris si numele persoanelor pe care le iubesti, pe care le admiri, cu care te simti bine, care iti dau o energie pozitiva, vei observa ca te simti mai bine, iar cand vine a doua cerinta, si anume, ia o alta foaie, si scrie in ea tot ce te face sa te simti rau, tot ce nu iti place la oamenii din jurul tau, toate defectele lor, si numele si etc....Zambetul va fi pe buze si cand vei scrie aceste lucruri urate, pentru ca ai trecut deja de primul proces care te-a indus practic intr-o stare de bine. Noi suntem ceea ce vrem, gandim ceea ce vrem, iar inima noastra este doar motorul care transmite in Univers dorintele noastre. "Suntem intr-o permanenta stare de receptie-emisie".
Invat pe zi ce trece sa devin mai puternica, si sa constientizez ca sunt stapana mea, iar lumea din jurul meu este sprijinul pe care eu ma dezvolt ca om. Este minunat sa realizam ca avem o putere de care nici nu stim, si odata cu experienta de viata, invatam ca suntem deosebiti, si doar noi ne putem construi strada pe care sa mergem....
Probabil nici eu nu inteleg ce scriu, sau nu stiu sa explic, dar stiu foarte bine la ce ma gandesc, si imi vin in cap doar o multitudinte de obiecte pe care noi le consideram necesarre si indispensabile in poseta noastra, in camera noastra, in viata noastra de zi cu zi. Citisem de curand, printre randuri, o carte in care am ramas putin mai mult decat uimita, in care mi s-a povestit relatia noastra cu mediul inconjurator. Perceptia, la nivelul uman este in continuare foarte slaba. Practic, noi nu percepem toate culorile, si formele pe care noi credem ca le vedem in jurul nostru. Mi se pare interesant faptul ca materia din jurul nostru, la nivel molecular, poate asemana mult corpului uman, cu mici diferente. ADN-ul este substanta din care suntem creati, ceea ce nu exista in obiecte, insa exista o foarte mare legatura. Inima nostra este cel mai puternic generator electric, ea interactioneaza cu TOTUL, si TOTUL interactioneaza cu noi...Societatea este bazata pe LOGICA, lucru care ajuta doar 50 % la realizarea scopurilor si dorintelor noastra. Totul porneste de la inima, iar stiintific vorbind, inima nu are doar functia de a pompa sangele in corp; toate emotiile noastre ajung la inima, dupa care sunt transpuse in atomii din mediul inconjurator, astfel, observam ca emotiile si sentimentele ce pleaca de la inima transmit un semnal in exterior, iar mediul se schimba, practic.. Mintea este doar sita gandurilor noastre care se transforma in emotii si astfel ele ajung la inima. De aceea zic ca, obiectele neinsemnate din jurul nostru nu sunt chiar neinsemnate, ele isi schimba forma la orice atingere umana, la orice gand si sentiment. Totul depinde de noi "cum va fi ziua de azi"...
Incerc sa scap de tentativa de a o face pe filozofica, pentru ca ajung la concluzia ca eu pot gandi filozific insa nu ma pot si exprima ca atare. Cel mai simplu mod de a ma invata pe mine, si de a da si altora ocazia sa afle niste lucruri pe care poate nu le stiu, este doar sa scriu, sa scriu si sa constientizez si eu inca o data ce gandesc, prin cuvinte. Ar trebui sa ne consideram fericiti ca putem scrie, si avem capacitatea de a gandi si de a percepe lumea( intr-o viziune total diferita fata de cea care exista) si este foarte important sa constientizam toate aceste lucruri. Dupa cum ziceam totul se bazeaza pe logica, iar logica asta ajunge in sufletul nostru, si ne face sa ne intrebam: suntem buni? suntem rai? curajosi, sau tematori? E un cliseu raspunsul....toate lumea crede ca se cunoaste cu adevarat, dar nu este deloc asa...Dintr-un filmulet foarte interesant in care un neamt imi vorbea despre legea rezonantei oculte, mi-am permis sa misc un pic buzele intr-un zambet satisfacut caci eu stiam cate ceva despre aceasta lege, si ce sta la baza ei, energia cuantica. Gregg Braden, un bestseller, si un om foarte foarte constient de ceea ce suntem noi ca oameni, si materia din jurul nostru, mi-a atras atentia intr-un mod mult mai deosebit asupra unor aspecte: ia o foaie de hartie si scrie tot ce te face sa te simti fericit, ce te face sa zambesti, ce este important pentru tine. Dupa ce ai scris in aceasta foaie, care de fapt ar trebui sa fie mult mai mult decat o foaie, in care ai scris si numele persoanelor pe care le iubesti, pe care le admiri, cu care te simti bine, care iti dau o energie pozitiva, vei observa ca te simti mai bine, iar cand vine a doua cerinta, si anume, ia o alta foaie, si scrie in ea tot ce te face sa te simti rau, tot ce nu iti place la oamenii din jurul tau, toate defectele lor, si numele si etc....Zambetul va fi pe buze si cand vei scrie aceste lucruri urate, pentru ca ai trecut deja de primul proces care te-a indus practic intr-o stare de bine. Noi suntem ceea ce vrem, gandim ceea ce vrem, iar inima noastra este doar motorul care transmite in Univers dorintele noastre. "Suntem intr-o permanenta stare de receptie-emisie".
Invat pe zi ce trece sa devin mai puternica, si sa constientizez ca sunt stapana mea, iar lumea din jurul meu este sprijinul pe care eu ma dezvolt ca om. Este minunat sa realizam ca avem o putere de care nici nu stim, si odata cu experienta de viata, invatam ca suntem deosebiti, si doar noi ne putem construi strada pe care sa mergem....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)