Stropii de
transpiraţie deja curg pe noi, iar parcă apa îngheţată de la chioşc tot nu face faţă căldurii insuportabile. Temperaturile caniculare ne-au luat prin
surprindere, iar tot mai multe persoane, majoritatea bătrâne, devin victimele
acestei devreme veri.
O plimbare în parc, pentru unii este plăcută,
însă o plimbare în căutare de hrană, prin oraş, este un chin pentru alţii.
Oamenii străzii sunt acei defavorizaţi care au avut de suferit iarna trecută,
însă se pare că nici vara aceasta nu este mai torelantă cu ei. În orice oraş îi vezi, dar te simţi
neputincios, sau pur şi simplu treci pe lângă ei nepăsător, însă ei sunt
singuri pe lume şi un singur covrig, sau o pâine ar însemna pentru ei o
adevărată masă copioasă.
Societatea evoluează rapid, oamenii se schimbă rapid,
la fel şi vremurile. Poate au greşit mult în viaţa şi nu au fost tocmai buni
credincioşi, poate au neglijat
"legi" vitale ale vieţii si nu au respectat întru totul
regulile importante, uneori nemiloase ale societăţii. Posibil legea nu a fost
de partea lor, şi-au pierdut case sau au
fost înşelati, nu avem noi dreptul să judecăm. E vorba de oameni ai străzii,
care, deşi nu cerşesc, unii capătă reputaţia de cerşetori. Mulţi nu îşi pot
permite un trai decent, pe când alţii aruncă bani pe maşini, călătorii şi
bijuterii scumpe. Lumea în care trăim e o realitate crudă atunci când ieşi pe
strada şi vezi cum o femeie, un batrân, o familie traieşte acolo şi strada e
“căminul” lor. Poate lipsa unui picior, boli grave sau incapacitatea mintală
este cauza pentru care aceştia tot pe stradă rămân, iar trecătorii sunt
“medicii” lor.
Opusă iernii, vara este anotimpul în care nevoiaşii
îşi caută adăposturi în spaţiile cât mai aerisite, mai răcoroase şi retrase de
aglomeraţie şi indiferenţa oamenilor. Scări de bloc uitate, canale, subsoluri,
spatele marketurilor sau clădiri părăsite, dărăpănate sunt tot mai pline de saltele ponosite, trenţe şi alte obiecte
adunate de prin gunoaie şi aduse de oamenii străzii care s-au mutat în aceste
adevărate „apartamente de vară” pentru ei. Ziua şi-o petrec în mijlocul străzii, luptându-se cu
temperaturile ridicate, căutând de mâncare prin gunoaie sau cerşind, iar seara,
obosiţi şi fără speranţă, se întorc “acasă”.
Se presupune că multe asociaţii şi fundaţii pentru
nevoiaşi au încercat să ajute astfel de cazuri, însa oricât de bine organizate
ar fi, niciodata nu îi va putea salva pe toţi de chinul “junglei de asfalt”,
cel mai mult din lipsă de fonduri materiale. Este uman să ne fie milă, poate
mulţi dintre noi nu îi pot ajuta, dar acea iubire pentru semeni trebuie să
dăinuie în fiecare, iar atunci când mergem pe stradă şi trecem pe lângă
nevoiaşi, în loc de clişeicul cap aplecat compătimitor, putem să le întindem
ceva de mâncare. Ar trebui să ne simţim onoraţi că Dumnezeu a ales ca alţii să
fie acolo în locul nostru şi de aceea recunoştinţa şi milostenia trebuie să fie
foarte însemnată când îi privim pe acei indivizi amărâţi.
Într-adevar, este trist să vezi aşa ceva, însa în
România astfel de cazuri sunt foarte dese, iar cetăţenii trec pe stradă, nepăsători..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu